Am deja o vârstă și ceva experiență în spate ca antreprenor, dar îmi aduc și acum aminte de deschiderea propriului meu business – o aventură plină de provocări, momente amuzante și, desigur, câteva decizii dubioase care m-au făcut să mă întreb dacă am pătruns în lumea antreprenoriatului sau într-o versiune bizara a jocului Monopoly. Dar, hai mai bine să vă spun și vouă de ce această idee nebunească de a începe propria afacere a fost, fără îndoială, cea mai bună pe care am avut-o vreodată.

De ce să nu îmi deschid propria afacere?

Tocmai ce îmi dădusem demisia de la primul meu loc de muncă, unul în care eram cu toții tratați precum niște mici sclavi fără drepturi, așa că în dimineața de după un gând mi-a apărut în minte: „De ce să nu-mi deschid propria afacere?” Și bineînțeles, mintea mea a început deja să-și creeze multe scenario, care de care mai fanteziste!

Deci, ce m-a făcut să cred că această aventură în lumea antreprenoriatului este cea mai bună idee din viața mea? Ei bine, hai să încep cu faptul că m-am săturat de a fi doar o piesă într-un puzzle corporatist, în care fiecare zi era o luptă pentru a mă potrivi într-o cutie de cub și a-mi ascunde personalitatea sub halatul gri al uniformei. Aveam o neliniște creativă, iar ideea de a-mi construi propria lume a părut ca un balsam pentru sufletul meu antreprenorial.

„Ești sigur că vrei să faci asta?”

Decizia a fost, desigur, întâmpinată de prieteni și familie cu un amestec de încurajări și scepticism. „Ești sigur că vrei să faci asta?” m-au întrebat ei. Dar cum să nu vrei să faci asta când ai o viziune atât de strălucitoare în minte, încât ar face să ardă retinele cu entuziasmul tău? Cam acestea erau gândurile mele.

Prima provocare a fost să aleg domeniul de activitate. Așa că am făcut un exercițiu de brainstorming și am întrebat prietenii ce cred ei că mi se potrivește. Rezultatul? Din profesor de cusut nasturi, la specialist în detectarea mirosurilor ciudate în locuințe, am avut parte de multe idei… neobișnuite. Evident, mă luau în râs, dar eu credeam în visul meu.

Momente de îndoială

Desigur, existau momente în care îmi întrebam dacă nu cumva îmi pierdusem mințile. „Ce dracu’ faci, omule? Ai învățat vreodată cum să administrezi o afacere?” mă întreba vocea critică din capul meu. Dar apoi, m-am gândit la toți oamenii inspiraționali care își încep propriul business și care, la un moment dat, au fost în aceeași barcă ciudată a incertitudinii.

Începutul…

Și apoi a început partea distractivă – construirea brandului. Până și numele era o adevărată provocare. Am petrecut ore întregi cu prietenii într-o sesiune de idei în care fiecare sugestie se transforma într-un râs isteric. Poate că trebuia să renunț la prieteni și să apelez la un algoritm pentru a-mi alege numele de afacere.

Dar apoi, ca o lumină de la capătul tunelului, a apărut acel moment epifanic – un nume care suna cool, era ușor de reținut și, cel mai important, nu părea să fie deja înregistrat de cineva pe internet, și pe care acum îl știe cam toată lumea.

Eu centrez, eu dau cu capul, eu apăr!

Odată cu înființarea afacerii, am devenit instantaneu expert în tot. De la contabilitate și marketing până la rezolvarea provocărilor tehnologice, acum eram maestrul absolut al domeniului meu de activitate (sau cel puțin așa încercam să par). Desigur, mă lovisem de unele obstacole, dar nu există un manual de antreprenoriat care să spună că trebuie să ai totul sub control de la bun început. Și apoi, nimic nu mă făcea să râd mai tare decât să mă uit la mine încercând să fac un bilanț contabil.

Dar știi ce a fost cel mai minunat? Oamenii care mi-au devenit clienți. Văzându-i zâmbind atunci când îmi cumpărau produsul am înțeles că fac bine ceea ce fac!

Greu, dar plin de satisfacții

Da, a fost greu. Au fost nopți nedormite și momente de îndoială, dar fiecare eșec a fost doar un alt pas spre succes. Mă simt ca și cum am trăit versiunea antreprenorială a unui film de aventuri, cu toate căderile și ridicările dramatice. Dar în final, a fost ca și cum aș fi călătorit într-o țară a minunilor în care fiecare zi aducea cu sine o surpriză și un nou motiv de a râde.